2 definiții pentru echilibrant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

echilibránt adj. m., pl. echilibránți; f. sg. echilibrántă, pl. echilibránte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ECHILIBRÁNT, -Ă, echilibránți, -te, adj. Care (re)stabilește echilibrul. (cf. fr. équilibrant) [TLF]

Intrare: echilibrant
echilibrant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • echilibrant
  • echilibrantul
  • echilibrantu‑
  • echilibrantă
  • echilibranta
plural
  • echilibranți
  • echilibranții
  • echilibrante
  • echilibrantele
genitiv-dativ singular
  • echilibrant
  • echilibrantului
  • echilibrante
  • echilibrantei
plural
  • echilibranți
  • echilibranților
  • echilibrante
  • echilibrantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)