ECFORARE, una din operațiile cele mai importante ale memoriei, prin care diferitele mesaje informaționale stocate sînt reintegrate în dinamica interacțiunii subiectului cu mediul. E. constă în operațiile de extragere selectivă și activă a informațiilor stocate prin decodificarea lor, adică prin reconvertirea lor în informații operante. Selectivitatea e. implică totdeauna o luare de decizie sau o succesiune de decizii. Decodificarea se realizează prin reutilizarea dimensiunii temporale, informația memorată fiind raportată totdeauna, pe baza adresei de memorie, la o structură informațională care servește drept reper. De obicei, dar nu obligatoriu, acest reper este reprezentat de structurile informaționale prezente. Eficiența e. se apreciază în funcție de viteza sau promptitudinea, de adecvarea sau fidelitatea și de completitudinea ei. E. se realizează în două forme: recunoașterea, care este declanșată sau asociată de prezentarea la „intrarea” sistemului, a obiectului sau a elementelor materialului despre care trebuie furnizată informația și reproducerea, care constă în absența obiectului de referință, între cele două forme ale „output”-ului sistemului mnezie există o deosebire calitativă, și nu doar de circumstanță, ea ținînd de organizarea și integrare internă a structurilor mnezice.