7 definiții pentru ecfonis


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ecfónis sn [At: DDRF / S și: ~pho~ / Pl: ~uri, ~e / E: ngr ἐκφωνίς] (Înv) 1 Pasaj final al unei ectenii, cântat de preot cu glas tare Si: vozglas. 2 Exclamație.

ecfónis n., pl. e și urĭ (ngr. ῾ekfónisis, strigare). Munt. Vozglas.

vozglas sn [At: IACOV, SYN. 23r/16 / Pl: ~uri / E: slv възгласъ] (În biserica ortodoxă) Pasaj final al unei ectenii, cântat de preot cu glas tare Si: (înv) vozglașenie.

vozglás n., pl. urĭ (rus. vozglás, vsl. vŭzglasŭ). Formula de încheĭere a uneĭ rugăcĭunĭ, pe care preutu o pronunță c’o voce maĭ tare. – În Munt. și ecfónis.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ecfónis (-suri), s. n. – Parte finală a unui imn liturgic. Ngr. ἐϰφόνησις.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ecfonis (< gr. ἐϰφώνησις, de la ἐϰφωνέω, „a ridica glasul, a pronunța răspicat”), formulă de încheiere a ecteniilor* și a unor rugăciuni. Sin.: vosglas. V. doxologie.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ecfonís s. n. Formulă cu care se încheie rugăciunile și ecteniile, numită și doxologie mică, rostită de preot cu un glas sau ton mai ridicat; vozglas. – Din gr. ekfonisis.

Intrare: ecfonis
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecfonis
  • ecfonisul
  • ecfonisu‑
plural
  • ecfonisuri
  • ecfonisurile
genitiv-dativ singular
  • ecfonis
  • ecfonisului
plural
  • ecfonisuri
  • ecfonisurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecfonis
  • ecfonisul
  • ecfonisu‑
plural
  • ecfonise
  • ecfonisele
genitiv-dativ singular
  • ecfonis
  • ecfonisului
plural
  • ecfonise
  • ecfoniselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)