8 definiții pentru ecfonis
Explicative DEX
ecfonis sn [At: DDRF / S și: ~pho~ / Pl: ~uri, ~e / E: ngr ἐκφωνίς] (Înv) 1 Pasaj final al unei ectenii, cântat de preot cu glas tare Si: vozglas. 2 Exclamație.
ecfónis n., pl. e și urĭ (ngr. ῾ekfónisis, strigare). Munt. Vozglas.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vozglas sn [At: IACOV, SYN. 23r/16 / Pl: ~uri / E: slv възгласъ] (În biserica ortodoxă) Pasaj final al unei ectenii, cântat de preot cu glas tare Si: (înv) vozglașenie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vozglas s.n. (în ritualul Bisericii Ortodoxe) Formulă de încheiere a unei ectenii, pe care preotul o rostește cu glas tare; (înv.) vozglașenie. • pl. -uri. /<slav. възгласъ.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
vozglás n., pl. urĭ (rus. vozglás, vsl. vŭzglasŭ). Formula de încheĭere a uneĭ rugăcĭunĭ, pe care preutu o pronunță c’o voce maĭ tare. – În Munt. și ecfónis.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
ecfonis (-suri), s. n. – Parte finală a unui imn liturgic. Ngr. ἐϰφόνησις.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Jargon
ecfonis (< gr. ἐϰφώνησις, de la ἐϰφωνέω, „a ridica glasul, a pronunța răspicat”), formulă de încheiere a ecteniilor* și a unor rugăciuni. Sin.: vosglas. V. doxologie.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Enciclopedice
ecfonis s. n. Formulă cu care se încheie rugăciunile și ecteniile, numită și doxologie mică, rostită de preot cu un glas sau ton mai ridicat; vozglas. – Din gr. ekfonisis.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |