ebenistică s. f. Tâmplărie de mare finețe, de obicei cu intarsii ◊ „P.R. a obținut în 1952 certificatul de aptitudine profesională, în 1967 și-a deschis un atelier și din 1969 a predat, ca profesor, la școala Boulle, celebră în domeniul ebenisticii franceze.” R.l. 17 III 79 p. 6 (din ebenist; cf. fr. ébénisterie)