O definiție pentru eșuaj


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eșuáj s. n., pl. eșuáje

Intrare: eșuaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eșuaj
  • eșuajul
  • eșuaju‑
plural
  • eșuaje
  • eșuajele
genitiv-dativ singular
  • eșuaj
  • eșuajului
plural
  • eșuaje
  • eșuajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)