Definiția cu ID-ul 897427:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EȘÁRFĂ, eșarfe, s. f. 1. Fîșie de stofă, lînă sau mătase care se înfășoară în jurul gîtului (v. șal, fular); bandă de stofă sau de mătase purtată de femei ca podoabă. Toată lumina soarelui năvăli, învăluind-o în irizații tremurătoare, ca o eșarfă. C. PETRESCU, Î. II 62. 2. Fîșie de stofă sau de mătase, purtată în diagonală pe piept (uneori și ca un brîu), drept semn al unei funcții sau al unei demnități. Magheru călare, încins cu eșarfa, îi trece în revistă, concentrat, grav. CAMIL PETRESCU, O. II 189. – Variantă: eșárpă (PERPESSICIUS, S. 29, ANGHEL, PR. 167) s. f.