dărătură, dărături, s.f. – (reg.) Nuiele care se împletesc pe fuștei, pe urzeală, la coșurile împletite; „nuielile folosite pentru împletitură sunt curățate de coajă, cu excepția celor care formează ultimele rânduri de la partea superioară” (Stoica, Pop, 1984). – Probabil din (în)dărăt + suf. -ură.