DVORELNIC s.m. (Mold.) Curtean. A: Venea cu șiraguri de dvorelnici și acolo în ospeță și giocuri petrecea cu dînsul. N. COSTIN. ◊ (Adjectival) Boierii zvorelnici de mai sus pomeniți ... le poroncește domnul. GHEORGACHI. \\ B: Azarias, fiul lui Natan, preste dvorelnici. BIBLIA (1688). Variante: zvorelnic (GHEORGACHI). Etimologie: dvori + suf. -elnic. Vezi și dvorbă, dvorbitor, dvoreală, dvorean, dvori, tvorebnic, zvoritor. Cf. d v o r e a n, tvorebnic, zvoritor.