DVOREALĂ s. f. (Mold.) 1. Funcție la curtea domnească. Tudosie Dubău ... l-au pus iar logofăt mare; fiind om de treabă, era dvoreala după vel-logofăt. NECULCE. 2. Adunare, reuniune. La sfintele Paști tot asemene se păzea rînduiala meselor domnești ... însă fără zvoreala boierilor. GHEORGACHI. Variante: zvoreală (GHEORGACHI). Etimologie: dvori + suf. -eală. Vezi și dvorbă, dvorbitor, dvorean, dvorelnic, dvori, tvorebnic, zvoritor.