Definiția cu ID-ul 1245144:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DVORBITOR, -TOARE adj. și s. f. (Mold.) 1. adj. și s.f. (Mold.) 1. Care slujește. Postelnic mare, dvorbitor înaintea domnului. URECHE. ♦ Supus, smerit. Caută Doamne, asupra dvorbitoriului nărod acesta, si-l îndreaptă la lumina cunoștinții. DOSOFTEI, VS. 2. S. f. Ajutor, sprijin. Eu voi fi rugătoare și dvorbitoare cătră iubitul mieu fiu pentru toți creștinii. VARLAAM. Că tu ești. dvorbitoare creștinilor. ANT., 99v. Etimologie: dvorbi + suf. -tor.. Vezi și dvorbă, dvoreală, dvorean, dvorelnic, dvori, tvorebnic, zvoritor.