durut², ~ă a [At: GCR. II, 238/17 / Pl: ~uți, ~e / E: durea] (Nob) 1 Plin de durere. 2 Suferit. 3 Dorit.

duruț¹ sn [At: H XVIII, 5 / V: duluț sm / Pl: ~e / E: mg doroc] 1 (Ban; Olt) Îmbrăcăminte groasă și scurtă cu mâneci Cf mintean, suman, șubă, țundră, zeghe. 2 Coș de răchită în formă de con, cu fundul intrat înăuntru și servind la pescuit.

duruț² s [At: CV 1950, nr. 11-12, 38 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Mosor de ață.

❍ DURUȚ sbst. Olten. Băn. 👕 Suman (de dimie albă sau neagră) [srb. doroc, ung. daroc].

durúț n., pl. e. Vechĭ. Dureros.

minteán n., pl. ene și rar eanurĭ (turc. mintan, d. pers. min-ten). Vechĭ. Un fel de vestăn pe care o purtaŭ odinioară Arnăuțiĭ și ciocoiĭ. Azĭ. Un fel de haĭnă scurtă făcută din suman, vătuită orĭ nu, un fel de surtuc (zăbun) țărănesc ornat cu sărădurĭ. – În Olt. mintan, pl. ane. În Meh. și baĭbarác, în Gorj și durúț.

mintean s.n. surtuc, <pop.> laibăr, <reg.> baibarac, căput, lăibărac, loleandră. Minteanul este haină bărbătească scurtă, din aba sau din dimie, purtată de țărani.

duruț duruțe, s.n. (reg.) haină scurtă; mintean, surtuc.