5 definiții pentru duruț

durúț2 s [At: CV 1950, nr. 11-12, 38 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Mosor de ață.

durúț1 sn [At: H XVIII, 5 / V: duluț sm / Pl: ~e / E: mg doroc] 1 (Ban; Olt) Îmbrăcăminte groasă și scurtă cu mâneci Cf mintean, suman, șubă, țundră, zeghe. 2 Coș de răchită în formă de con, cu fundul intrat înăuntru și servind la pescuit.

durúț durúțe, s.n. (reg.) haină scurtă; mintean, surtuc.

durúț n., pl. e. Vechĭ. Dureros.

minteán n., pl. ene și rar eanurĭ (turc. mintan, d. pers. min-ten). Vechĭ. Un fel de vestăn pe care o purtaŭ odinioară Arnăuțiĭ și ciocoiĭ. Azĭ. Un fel de haĭnă scurtă făcută din suman, vătuită orĭ nu, un fel de surtuc (zăbun) țărănesc ornat cu sărădurĭ. – În Olt. mintan, pl. ane. În Meh. și baĭbarác, în Gorj și durúț.

Intrare: duruț
duruț
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duruț duruțul
plural duruțe duruțele
genitiv-dativ singular duruț duruțului
plural duruțe duruțelor
vocativ singular
plural