6 definiții pentru durligă durlig durlig durlingi

durlígă sf [At: HOGAȘ, DR. II, 9 / V: dârlíge, dulíge, dulúgi, durlíg sm / Pl: ~ígi, ~íge / E: nct] (Reg) 1 (Irn; mpl) Picioare (lungi și subțiri). 2 (Îe) În ~igi Fără pantaloni. 3 Oaie cu picioarele lungi. 4 Papuci de casă (din lână sau postav) Si: târlici. 5 Prostănac.

DURLÍGI s. f. pl. (Mold.; glumeț, în loc. adj. și adv.) În (sau cu) durligi (goale) = cu picioarele goale, desculț. Copiii în durligi goale umblau... țipau, plîngeau. CAMILAR, N. II 404. Băieței în durligi se hîrjoneau cu cîinii în colbul hudițelor. SADOVEANU, O. I 34. Numai pe-alocuri o fetiță mai răsărită se năcăjea pe cărărușile alburii, ca o cloșcă, cu un cîrd de frățiori numai în durligi, nemulțămiți și plîngînd cu pumnii în ochi. id. ib. III 193.

durlíg, durlíge, s.n. (reg.) picior gol, desculț.

durlíg n., pl. e. Est. Iron. În durlige saŭ cu durligele goale, cu picĭoarele goale (cu craciĭ goĭ): copiiĭ umblaŭ în durlige. – Și dîrlige (Vs.) și dulige (maĭ ales în sud): cu duligele goale (CL. 1912, 6, 616). – Și -ígă f., pl. ĭ: dă-țĭ duliga maĭ în colo! (Suc.).

Intrare: durligă
durligă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durlig
  • durligul
  • durligu‑
plural
  • durligi
  • durligii
genitiv-dativ singular
  • durlig
  • durligului
plural
  • durligi
  • durligilor
vocativ singular
plural
durlingi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durlig
  • durligul
  • durligu‑
plural
  • durlige
  • durligele
genitiv-dativ singular
  • durlig
  • durligului
plural
  • durlige
  • durligelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)