DUPĂ¹ prep. 1 Arată timpul sau locul (în urma): ~ trei zile se pregătiră de drum (ISP.); (P): ~ ploaie vine și senin; ~ amiazi; ~ prînz 👉 PRÎNZ; ~ aceea, apoi, în urmă; ~ ce 👉 CE II. 6 ; venea ~ mine; unul ~ altul; fulger ~ fulger spintecă tăria (VLAH.); 👉 LUME ¶ 2 A se lua ~, a se ținea ~, a urma, a urmări pe cineva: într’o zi, se luă ~ un iepure... și nu-l nemeri (ISP.); se țineau mereu ~ dînsul; a alerga ~ cineva; a urmări: cine aleargă ~ doi iepuri nu prinde nici unul; a alerga ~ ceva, a căuta, a umbla să dobîndească ceva: muritorii mai mult aleargă ~ laudă decît ~ hulă (M.-COST.) ¶ 3 Pus în urma verbelor a merge, a umbla, a se duce, a trimite, etc., arată scopul: s’ a dus ~ apă, s’a dus să caute, să aducă apă; l-a trimis ~ doctor; se trezește... cu o babă... care umbla ~ milostenie (CRG.); colindase... prin satele dimprejur ~ meștere și cărturărese (DLVR.) ¶ 4 Arată o conformitate: și-și ie un suflet de noră întocmai ~ chipul și asemănarea celei dintîiu (CRG.); ~ porunca mea; ~ părerea mea, ~ placul lui; ~ împrejurări; ~ spusele lui ¶ 5 Mijlocul, instrumentul: pasărea ~ cîntec se cunoaște ¶ 6 Arată obiectul asupra căruia se poartă acțiunea verbului: moare ~ dînsa; erau nebune ~ joc (ISP.) ¶ 7 Îndărătul: siimenii își băteau den sănețe de ~ case (M.-COST.), zărindu-mă într’un colț pe ~ușă, a venit la mine și m’a luat de mînă (I.-GH.) ¶ 8 Cu, în expresiunile a da, a logodi, a mărita, etc. o fată ~ cineva: o soră o dedese ~ Poniatovski, alta o logodise ~ Sborovski (GR.-UR.); unde ai mai pomenit tu ca o fată de împărat să se mărite ~ un porc (ISP.) 👉 DUCE II. 8 ¶ 9 ~ cît, pe cît, atîta cît, în măsura: în loc... să-mi dea ajutor la trebi, ~ cît îl ajută puterea (CRG.); aista nu-i semn bun, ~ cît știu eu (CRG.) ¶ 10 ~ cum, precum, așa cum: îl și vede viind răpede, dar nu așa ~ cum se dusese (CRG.) [lat. depost].