DUODÉN (< fr. {i}; {s} lat. duodenum [digitorum] „de 12 [degete]”) s. n. Porțiune inițială și fixă a intestinelui subțire, care înconjură capul pancreasului, cuprinsă între pilor și unghiul duodenojejunal, a cărui mucoasă secretă fermenți și alte substanțe cu rol în digestie. În d. se varsă bila și sucul pancreatic.