DUNGĂ (pl. -gi) sf. 1 Linie, fășie, vargă, vîrstă de altă coloare pe o suprafață, pe o stofă, etc.: tot în dungi ca ștergarele, dar dungile mai late și mai rare, se fac și fețele de perne (VOR.) ¶ 2 Fășie, dîră: își duse ochii în jos pe dunga albă a drumului (VLAH.) ¶ 3 Urmă lăsată pe corp de o lovitură cu biciul: biciul îi făcuse dungi vinete pe spinare ¶ 4 Brazdă, sbîrcitura: fie care an săpa o ~ mai adîncă în inima ei (D.-ZAMF.) ¶ 5 Muchie: dunga cuțitului ¶ 6 Margine, lature: dunga patului [vsl. daga „arc”].