7 definiții pentru dumesnicie domesnicie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dumesnicíe sf [At: ASACHI, S. L. II, 110 / V: dom~ / Pl: ~ii / E: dumesnici + -ie] (Înv) Domesticire.

DUMESNICÍE s. f. (Învechit) Stare în care se află un animal domestic, însușirea de a fi domestic. (Atestat în forma domesnicie) Înlesnirea cu care prinseră această pasăre, domesnicia și neînspăimîntarea ei... făcură ca ostașii să privească această întîmplare ca o minune. BĂLCESCU, O. II 105. – Variantă: domesnicíe s. f.

DUMESNICÍE s. f. (Înv.) Starea în care se află un animal domestic, însușirea de a fi domestic. [Var.: domesnicíe s. f.] – Din dumesnic + suf. -ie.

dumesnicíe f. (d. dumesnic). Vechĭ. Domesticitate.

DOMESNICÍE s. f. v. dumesnicie.

DOMESNICÍE s. f. v. dumesnicie.

domesnicie f. stare domesticită, blândețe: domesnicia acestei păsări BĂLC.

Intrare: dumesnicie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumesnicie
  • dumesnicia
plural
genitiv-dativ singular
  • dumesnicii
  • dumesniciei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • domesnicie
  • domesnicia
plural
genitiv-dativ singular
  • domesnicii
  • domesniciei
plural
vocativ singular
plural

dumesnicie domesnicie

  • 1. învechit Stare în care se află un animal domestic, însușirea de a fi domestic.
    exemple
    • Înlesnirea cu care prinseră această pasăre, domesnicia și neînspăimîntarea ei... făcură ca ostașii să privească această întîmplare ca o minune. BĂLCESCU, O. II 105.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • dumesnic + sufix -ie.
    surse: DLRM