8 definiții pentru dumesnicie domesnicie

dumesnicíe sf [At: ASACHI, S. L. II, 110 / V: dom~ / Pl: ~íi / E: dumesnici + -ie] (Înv) Domesticire.

DUMESNICÍE s. f. (Învechit) Stare în care se află un animal domestic, însușirea de a fi domestic. (Atestat în forma domesnicie) Înlesnirea cu care prinseră această pasăre, domesnicia și neînspăimîntarea ei... făcură ca ostașii să privească această întîmplare ca o minune. BĂLCESCU, O. II 105. – Variantă: domesnicíe s. f.

DUMESNICÍE s. f. (Înv.) Starea în care se află un animal domestic, însușirea de a fi domestic. [Var.: domesnicíe s. f.] – Din dumesnic + suf. -ie.

dumesnicíe f. (d. dumesnic). Vechĭ. Domesticitate.

domesnicíe sf vz dumesnicie

DOMESNICÍE s. f. v. dumesnicie.

DOMESNICÍE s. f. v. dumesnicie.

domesnicie f. stare domesticită, blândețe: domesnicia acestei păsări BĂLC.

Intrare: dumesnicie
dumesnicie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dumesnicie dumesnicia
plural
genitiv-dativ singular dumesnicii dumesniciei
plural
vocativ singular
plural
domesnicie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular domesnicie domesnicia
plural
genitiv-dativ singular domesnicii domesniciei
plural
vocativ singular
plural