DUIUM (pl. -umuri) sn. 1 🎖️‡ Pradă: s’au întîmpinat cu Tătarii... carii ducea robii și ~ul ce apucase din Iași (N.-COST.) ¶ 2 🎖️ † Droaie, mulțime compactă de ostași, grosul armatei: cu multă grijă înaintează ~ul turcesc în lăuntrul acestei țări (VLAH.); în sfîrșit venea ~ul oastei (NEGR.) ¶ 3 Cu ~ul, cu grămada, în mare număr: inepții și mîzgăleli copilărești ieșite cu ~ul de sub teascurile tipografiilor (VLAH.) [tc. dojum].