DUIOS adj. 1 ‡ Dureros, jalnic, plin de jale ¶ 2 Întristat, trist, melancolic: lacrimi fierbinți și sărutări duioase le-au fost lor vorba cea dintîiu (SB.); Se toarce ’n gîndu-mi firul duioaselor povești (EMIN.); – adv.: el se uită lung, ~ la amîndoi copiii (VLAH.) ¶ 3 Mîngîios, mișcător, care moaie inima: miile de pasări cîntau fel de fel de cîntece așa de duioase, de erau în stare să te adoarmă (ISP.) [lat. *doliosus < dolium].