Definiția cu ID-ul 444798:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
duhan s. n. – (Trans., Banat) Tutun. – Var. dohan. Sb. duhan, v. sb. duchanŭ, din tc., arab. duhîn (Miklosich, Fremdw., 87; Cihac, II, 104; Meyer 76), cf. mag. dohány, alb. duhan. – Der. duhăni, vb. (a fuma); duhăneală, s. f. (Trans., acțiunea de a fuma).