opțiuni
4 definiții pentru ducului

Explicative DEX

ducului vrim [At: NOVACOVICIU, C.B. I, 9 / V: ~li / Pzi: 3 ~ește / E: mg dukláni[1]] (Reg) 1-2 A se cuveni.

  1. Etimonul corect ortografiat este dukálni. — Ladislau Strifler

duculi v vz ducului

DUCULI (-ulesc), DUCULUI (-uesc) vb. refl. Trans. Băn. A se cuveni, a se cădea: mie dee-mi pace să o mințesc pînă ’n capăt, cum se duculește (RET.) [ung. dukálni].

Etimologice

ducului (-uesc, -it), vb. – A conveni, a fi potrivit. – Var. duculi. Mag. dukálni (Candrea). În Trans.

Intrare: ducului
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ducului
  • duculuire
  • duculuit
  • duculuitu‑
  • duculuind
  • duculuindu‑
 singular plural
  • duculuiește
  • duculuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • duculuiesc
 (să)
  • duculuiesc
  • duculuiam
  • duculuii
  • duculuisem
a II-a (tu)
  • duculuiești
 (să)
  • duculuiești
  • duculuiai
  • duculuiși
  • duculuiseși
a III-a (el, ea)
  • duculuiește
 (să)
  • duculuiască
  • duculuia
  • ducului
  • duculuise
plural I (noi)
  • duculuim
 (să)
  • duculuim
  • duculuiam
  • duculuirăm
  • duculuiserăm
  • duculuisem
a II-a (voi)
  • duculuiți
 (să)
  • duculuiți
  • duculuiați
  • duculuirăți
  • duculuiserăți
  • duculuiseți
a III-a (ei, ele)
  • duculuiesc
 (să)
  • duculuiască
  • duculuiau
  • duculuiră
  • duculuiseră
duculi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „ducului” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1