3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

drotare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: drota] Ondulare a părului cu drotul (3) Si: drotat1.

drota vt [At: TDRG / Pzi: ~téz / E: drot] A ondula părul cu drotul (3).

drotár sm [At: HERZ.-GHER., M. 11390 / Pl: ~i / E: drot + -ar] (Reg) 1 Fabricant de sârmă. 2 Meseriaș care folosește sârma pentru a lega diferite obiecte.

DROTÁ, drotez, vb. I. Tranz. (Regional) A încreți ceva (mai ales părul, v. friza) cu fierul. (Metaforic) Departe-un stol de grauri drotează, leneș, zarea. PERPESSICIUS, S. 29.

DROTÁR, drotari, s. m. (Transilv.) Meseriaș care leagă cu sîrmă vase (de pămînt sau de porțelan) sparte sau crăpate.

DROTÁ, drotez, vb. I. Tranz. (Reg.) A încreți (părul) cu fierul. – Din drot.

DROTÁR, drotari, s. m. (Reg.) Meseriaș care repară (legând cu sârmă) vase (de pământ sau de porțelan) sparte sau crăpate. – Din drot + suf. -ar.

drotéz v. tr. (d. drot). Încrețesc cu drotu (fr. friser): păr drotat. V. peptăn.

Intrare: drotare
drotare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drotare
  • drotarea
plural
  • drotări
  • drotările
genitiv-dativ singular
  • drotări
  • drotării
plural
  • drotări
  • drotărilor
vocativ singular
plural
Intrare: drota
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • drota
  • drotare
  • drotat
  • drotatu‑
  • drotând
  • drotându‑
singular plural
  • drotea
  • drotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • drotez
(să)
  • drotez
  • drotam
  • drotai
  • drotasem
a II-a (tu)
  • drotezi
(să)
  • drotezi
  • drotai
  • drotași
  • drotaseși
a III-a (el, ea)
  • drotea
(să)
  • droteze
  • drota
  • drotă
  • drotase
plural I (noi)
  • drotăm
(să)
  • drotăm
  • drotam
  • drotarăm
  • drotaserăm
  • drotasem
a II-a (voi)
  • drotați
(să)
  • drotați
  • drotați
  • drotarăți
  • drotaserăți
  • drotaseți
a III-a (ei, ele)
  • drotea
(să)
  • droteze
  • drotau
  • drota
  • drotaseră
Intrare: drotar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drotar
  • drotarul
  • drotaru‑
plural
  • drotari
  • drotarii
genitiv-dativ singular
  • drotar
  • drotarului
plural
  • drotari
  • drotarilor
vocativ singular
  • drotarule
  • drotare
plural
  • drotarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

drota

etimologie:

  • drot
    surse: DLRM

drotar

  • 1. regional Meseriaș care repară (legând cu sârmă) vase (de pământ sau de porțelan) sparte sau crăpate.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • drot + sufix -ar.
    surse: DLRM