4 definiții pentru drota

drotá vt [At: TDRG / Pzi: ~téz / E: drot] A ondula părul cu drotul (3).

DROTÁ, drotez, vb. I. Tranz. (Regional) A încreți ceva (mai ales părul, v. friza) cu fierul. (Metaforic) Departe-un stol de grauri drotează, leneș, zarea. PERPESSICIUS, S. 29.

DROTÁ, drotez, vb. I. Tranz. (Reg.) A încreți (părul) cu fierul. – Din drot.

drotéz v. tr. (d. drot). Încrețesc cu drotu (fr. friser): păr drotat. V. peptăn.

Intrare: drota
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) drota drotare drotat drotând singular plural
drotea drotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) drotez (să) drotez drotam drotai drotasem
a II-a (tu) drotezi (să) drotezi drotai drotași drotaseși
a III-a (el, ea) drotea (să) droteze drota drotă drotase
plural I (noi) drotăm (să) drotăm drotam drotarăm drotaserăm, drotasem*
a II-a (voi) drotați (să) drotați drotați drotarăți drotaserăți, drotaseți*
a III-a (ei, ele) drotea (să) droteze drotau drota drotaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)