DROBUȘÓR (< drob) s. n. 1. Diminutiv al lui drob (1). 2. Plantă erbacee perenă din familia cruciferelor, înaltă de peste 50 cm, cu flori galbene, dispune în racem, fructe silicve și frunze albastru-brumate (Isatis tinctoria). În Evul Mediu, din frunzele culese înainte de înflorire, preparate într-un mod special, se obținea o pastă neagră-verzuie, care vopsea în albastru-indigo; floriel sau planta întreagă, uscate și apoi fierte, sunt utilizate pentru vopsit în galben.