Definiția cu ID-ul 444726:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

drob (-bi), s. m.1. Bucată. – 2. Bulgăre de sare gemă. – 3. Măruntaie de pasăre, și, în special, de miel. – 4. Fel tipic de mîncare, din măruntaie de miel învelit în prapur. – Mr. drob. Sl. drobĭ, cf. bg., sb. drob, rus. drobĭ „bucată” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 102; Conev 43 și 90). Pentru semantism, cf. bg. drob „plămîn”, sb., cr., slov., ceh. drob „intestine”. Din sl. a trecut și în mag. darab, de unde dubletul dărab, s. m. și n. (Trans., bucată). – Der. drobină, s. f. (bulgăre de sare gemă), din sl. (bg.) drobina, sec. XVII; sdrobi, vb. (a sparge, a distruge; a toca, a pulveriza), din sl. s(ŭ)drobiti (cf. megl. drubes < bg. drobiă); sdrobitor, adj. (care zdrobește); sdrobitură, s. f. (spărtură); sdrob, s. m. (fragment, rest).