DRIOPITÉC (< fr. {i}; {s} gr. dryo „stejar” + pithekos „maimuță”) s. m. Maimuță antropomorfă, bidepă, arboricolă, cu membrele anterioare mai lungi decât cele posterioare și dentiție asemănătoare cu a gorilei și a omului. A trăit în Europa, Asia și Africa în timpul Miocenului, fiind considerat strămoșul comun al antropoidelor și hominidelor (Dryopithecus).