DRIC (pl. -icuri) sn. 1 🔧 Partea unui car țărănesc alcătuită din inimă, perinos, piscuri, vîrtej și osie, fără a se cuprinde în această numire și roțile, loitrelor, etc.: își lungi nevasta cu fața în jos d’a lungul ~ului și-o acoperi cu maldărul de fîn (DLVR.); pe ~uri, se zice despre un car sau o trăsura fără arcuri: o nadiceancă pe ~uri, care scutura de minune, cu roțile galbene, coșul verde și capra neagră (GN.) ¶ 2 † Ⓟ Mijloc, partea din mijloc: orașul Rîmul în ~ul Italiei este (M.-COST.); Dragostea ’mpăratului șade ’n ~ul satului (GOR.); ghicitoare despre „biserică” ¶ 3 F Ⓟ Toiu, mijloc: cît a ținut iarna, și mai ales ~ul iernii... vitele s’au ținut bine (ION.); e tocmai în ~ul iarmarocului și poate mi-a pica ceva și cind oiu veni înapoi (CRG.); tocmai în ~ul mesei... tînărul Nae Peruzescu își făcu intrarea în salon (GN.) ¶ 4 Car mortuar (🖼 1906): ~ul poleit care ducea la ultima locuință pe un bărbat de Stat (I.-GH.); F: a fi pe ~, a fi în agonie (și F ), a fi pe ducă [ung. derék].