DREIKANTER (cuv. germ.) [dráicantər] s. n. Piatră cu muchii ascuțite și cu trei fețe lustruite, generată de coroziune în ținuturile deșertice și și în regiunile periglaciare, când direcția vântului variază sau când pietrele își schimbă poziția, expunând eroziunii altă față.