BRIEFING, briefinguri, s. n. Scurtă întrunire în care se dau informații sau instrucțiuni, se prezintă un raport etc. [Pr.: brifing] – Cuv. engl.

briefing [’brifiɳ] s.n. 1 Reuniune de scurtă durată de informare și de lucru într-un minister, într-o întreprindere etc. în care se prezintă obiectivele și metodele de acțiune (într-o anumită misiune). Primul ministru organizează săptămînal cîte un briefing cu presa. 2 (av.) Reunire de informații tactice pentru echipaje înainte de declanșarea unei misiuni aeriene. • pl. -uri. /<engl., fr. briefing.

BRIEFING [BRI-FING] s. n. 1. reunire de informații tactice ale echipajelor înainte de declanșarea unei misiuni aeriene. 2. reunire de informare și de lucru într-un minister, într-o întreprindere etc. (< engl., fr. briefing)

briefing s. n. (anglicism) Reuniune de informare și de lucru într-un minister, o întreprindere etc. ◊ „[Primul ministru] a decis ca purtătorul său de cuvânt să organizeze zilnic câte un briefing [cu presa].” R.l. 29 X 91 p. 2. ◊ „Domnul profesor conduce [...] un briefing cu șefii de catedră.” Calende 6 VI 93 p. 14. ◊ „Obișnuitul briefing de presă din fiecare vineri de la Palatul Victoria [...]” R.l. 14 V 94 p. 7 [pron. brifing] (din engl. americ. briefing; PR 1945, DMN 1957, DMC 1969; T. Slama-Cazacu în R.lit. 16-22 XII 93 p. 12)

BRIEFING [pr.: brifing] n. Reuniune informativă între persoane în vederea îndeplinirii unei acțiuni comune. /Cuv. engl.

briefing (engl.) [pron. brifing] (desp. brie-) s. n., pl. briefinguri [pron. brifingurⁱ]

briefing (angl.) [pron. brifing] (brie-) s. n., pl. briefinguri