2 intrări

5 definiții

drănițíre sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: drăniți] Drănițit1.

drănițí vt [At: PAMFILE, I. C. 440 / Pzi: ~țésc / E: draniță] (Reg) A acoperi cu draniță (1) Si: a șindrili.

DRĂNIȚÍ, drănițesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov., Maram.) A acoperi ceva cu dranițe; a șindrili.

DRĂNIȚÍ, drănițesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi o clădire cu dranițe. – Din draniță.

A DRĂNIȚÍ ~ésc tranz. (case, clădiri) A acoperi cu draniță. /Din draniță

Intrare: drăniți
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) drăniți drănițire drănițit drănițind singular plural
drănițește drănițiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) drănițesc (să) drănițesc drănițeam drăniții drănițisem
a II-a (tu) drănițești (să) drănițești drănițeai drănițiși drănițiseși
a III-a (el, ea) drănițește (să) drănițească drănițea drăniți drănițise
plural I (noi) drănițim (să) drănițim drănițeam drănițirăm drănițiserăm, drănițisem*
a II-a (voi) drănițiți (să) drănițiți drănițeați drănițirăți drănițiserăți, drănițiseți*
a III-a (ei, ele) drănițesc (să) drănițească drănițeau drăniți drănițiseră
Intrare: drănițire
drănițire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drănițire drănițirea
plural drănițiri drănițirile
genitiv-dativ singular drănițiri drănițirii
plural drănițiri drănițirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)