drist sn [At: PAMFILE, C, ap. DA ms / V: drâstie, ~ă sf / Pl: ? / E: nct] (Reg; îe) A băga pe cineva la ~ A înfricoșa pe cineva prin amenințări.

drist n. pl. inuzitat urĭ (rus. dial. drist, diareĭe, adică „a face să aibă ”diareĭe de frică. Bern. 1, 224). Cov. A băga la drist, a înfricoșa pin amenințărĭ: boĭeru ĭ-a băgat pe argațĭ la drist.

drâstie² sf vz dristă

drâstie¹ sf vz drist

dristă sf vz drist