opțiuni
2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

❍ DÎRGLĂ 👉 DRÎGLĂ.

DRÎGLA (-glez) vb. tr. Olten. Băn. Trans. 1 ⛓ A dărăci, a pieptăna lîna, fuiorul (DENS.) 2 Ⓕ F A părui, a trage de păr [drîgl].

DRÎGLĂ (pl. -le) sf. F Mîrțoagă, gloabă, rablă: schelete prăfuite de birji pe care le poartă somnoros drîgle de cai cu coastele numărate (IRG.); încălcă pe o ~ de iapă și porni după călugări (PAMF.) [blg. drăgla].

dríglă și drîglă f., pl. e (bg. drŭgla). Nord. Gloabă, mîrțoagă, cal prost (Șez. 32, 80).

drîglă V. driglă.

drîgléz v. tr. (d. drîglu). Ban. Olt. Dărăcesc.

Sinonime

DRÂGLĂ s. v. gloabă, mârțoagă.

DRÂGLA vb. v. dărăci, părui, pieptăna, scărmăna.

drîgla vb. v. DĂRĂCI. PĂRUI. PIEPTĂNA. SCĂRMĂNA.

drîglă s. v. GLOABĂ. MÎRȚOAGĂ.

Intrare: drâglă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drâglă
  • drâgla
plural
  • drâgle
  • drâglele
genitiv-dativ singular
  • drâgle
  • drâglei
plural
  • drâgle
  • drâglelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: drâgla
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • drâgla
  • drâglare
  • drâglat
  • drâglatu‑
  • drâglând
  • drâglându‑
 singular plural
  • drâglează
  • drâglați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • drâglez
 (să)
  • drâglez
  • drâglam
  • drâglai
  • drâglasem
a II-a (tu)
  • drâglezi
 (să)
  • drâglezi
  • drâglai
  • drâglași
  • drâglaseși
a III-a (el, ea)
  • drâglează
 (să)
  • drâgleze
  • drâgla
  • drâglă
  • drâglase
plural I (noi)
  • drâglăm
 (să)
  • drâglăm
  • drâglam
  • drâglarăm
  • drâglaserăm
  • drâglasem
a II-a (voi)
  • drâglați
 (să)
  • drâglați
  • drâglați
  • drâglarăți
  • drâglaserăți
  • drâglaseți
a III-a (ei, ele)
  • drâglează
 (să)
  • drâgleze
  • drâglau
  • drâglară
  • drâglaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)