dozator s. n. (tehn.) ♦ 1. Aparat care dozează ◊ „Sesizând cererea pieții, întreprinderea va înființa o secție de confecționat fermoare. Un produs nou vor fi și dozatoarele și alimentatoarele pentru magazinele alimentare, ușurând asigurarea preambalării mărfii.” R.l. 23 V 85 p. 5. ♦ 2. Instalație cu ajutorul căreia se amestecă, în doze prestabilite, apă acidulată și esențe de băuturi ◊ „Băuturile de la dozator au un gust execrabil.” Ev.z. 16 XII 96 p. 10 (din it. dosatore; DN3, DEX-S)