double (cuv. fr. „dublu”), vechi termen pentru variație (2); reluare ornamentată (v. ornamentare) a unei fraze* muzicale, procedeu întrebuințat în muzica vocală și instr. fr. din sec. 16-18 (Le Roy și Ballard, Tiers liure de tabulature de guitarre, 1552). ♦ În Germania, d. desemnează variația unei fraze dintr-un dans*, în timp ce pentru variația unei arii (1) se folosea termenul de variatio. V.: diminuare (4); proportio.