dosădire sf [At: COD. VOR. 89/2 / V: ~sănd~ / Pl: ~ri / E: dosădi] 1 (Înv) Supărare. 2 (Înv) Suferință. 3 (Înv) Nedreptățire. 4 (Înv) Persecuție. 5 (Înv) Oprimare. 6 (Înv) Batjocorire. 7 (Înv) Insultare. 8 (Înv) Blestemare. 9 (Înv) Hulire. 10 (Înv) Ceartă. 11 (Înv) Înfruntare. 12 (Înv) Pedepsire.

dosădíre f. Vechĭ. Mustrare. Măhnire.

dosădi [At: COD. VOR. 46/30 / V: (înv) ~sedi, ~sădi, ~sândi, ~sodi, ~ăgi / Pzi: ~desc / E: vsl досадити] (Îvp) 1-2 vtr A (se) supăra. 3-4 vtr A suferi. 5 vt A nedreptăți. 6 vt A persecuta. 7 vt(a) A insulta. 8 vt A mustra. 9 vt A înfrunta. 10 vt A moraliza. 11 vt A pedepsi. 12 vi (Rar) A ispăși. 13 vt (Rar) A ispiti.^[1] modificată

dosăgi v vz dosădi

dosăndire sf vz dosădire

dosâdi v vz dosădi

dosândi v vz dosădi

dosedi v vz dosădi

dosodi v vz dosădi

DOSĂDI, dosădesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A mîhni, a amărî, a întrista.

DOSĂDI, dosădesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și arh.) A mîhni, a întrista pe cineva. – Slav (v. sl. dosaditi).

dosădésc v. tr. (vsl. do-saditi, a ofensa; rus. dosaditĭ, dosaždatĭ, a întrista, deosebit de dosaditĭ, dosáživatĭ, a planta tot. V. nă- și ră-sădesc). Vechĭ. Ocărăsc, insult, ofensez. Azĭ. Vest. Întristez tare, măhnesc: inimă dosădită. – Și dosodesc.

dosodésc V. dosădesc.

DOSĂDI vb. v. durea, îndurera, întrista, mâhni.

dosădi vb. v. DUREA. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. MÎHNI.