sulițică sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~ici~ / Pl: ~țele / E: suliță + -ică] 1-2 (Șhp) Suliță (1) (mică) Si: sulicioară (1-2). 3 Plantă erbace din familia legumioaselor cu tulpina ramificată, cu frunze păroase în trifoi și cu flori albe, dispuse în capitule bogate Si: (reg) brâncuță (3)-de-pisică, falcăție, fălcată (1), floarea-vinului, merișor, sulițioară (4), sunătoare (10), trifoiul-caprelor, vinuț (Dorycnium herbaceum). 4 (Reg) Plantă erbacee din familia leguminoaselor, care crește prin poiene, prin tufișuri și prin locuri aride Si: fălcată (2) (Dorycnium germanicum). 5 (Bot; Reg) Sunătoare (2) (Hypericum maculatum).

SULIȚICĂ, sulițele, s. f. Plantă erbacee lemnoasă la bază, din familia leguminoaselor, cu tulpina ramificată, cu frunzele păroase pe partea inferioară și cu flori dispuse în capitule bogate (Dorycnium herbaceum). – Suliță + suf. -ică.

SULIȚICĂ ~ele f. (feminin de la suliță) Plantă erbacee cu tulpina erectă (lemnoasă la bază), ramificată și cu frunze înguste, strânse în mănunchiuri scurte în jurul tulpinii. /suliță + suf. ~ică

sulițică s. f., g.-d. art. sulițelei

SULIȚICĂ s. (BOT.; Dorycnium herbaceum) (reg.) fălcată, fălcăție, sulițioară, sunătoare, vinuț, brâncuță-de-pisică, floarea-vinului, trifoi-sălbatic, trifoiul-caprelor.

SULIȚICĂ s. v. sunătoare.