doping s. n. (chim.) Administrarea unor substanțe chimice stimulatoare care dau provizoriu forță ◊ „La actualele campionate mondiale de hochei din Finlanda, două rezultate au fost anulate, ca urmare a faptului că doi jucători au folosit dopajul. Cu acest prilej, s-a reamintit un caz, în care s-a vorbit de un doping ieșit din comun.” I.B. 17 IV 74 p. 4. ◊ „Ravagiile dopingului în lumea ciclismului profesionist.” Sc. 8 XII 78 p. 5; v. și toxicomanie (din engl., fr. doping; DMN 1965; Il. Constantinescu în LR 1/73 p. 27 – atestare din 1969; L. Seche, PN 2/79 – exemple din 1969; DN – alt sens, DEX, DN3)