3 definiții pentru donicuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
donicuță sf [At: H XVIII, 100 / Pl: ~țe / E: doniță + -(c)uță] 1-2 (Șhp) Donicioară (1-2). 3 (Reg) Vas în care se ține cheagul la stână. 4-5 Conținutul unei donicuțe (1, 3).
DONICUȚĂ, donicuțe, s. f. Donicioară. Fetele care-s frumoase Nu se țin cu prune grase, Ci cu vin din donicuțe. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 432.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DONICUȚĂ, donicuțe, s. f. (Rar) Donicioară. – Din don[iță] + suf. -ic-uță.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: donicuță
donicuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
donicuță, donicuțesubstantiv feminin
- 1. Donicioară. DLRLCsinonime: donicioară
- Fetele care-s frumoase Nu se țin cu prune grase, Ci cu vin din donicuțe. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 432. DLRLC
-
etimologie:
- don[iță] + -ic-uță. DLRM