2 intrări

9 definiții

dómoĭ și -ésc V. dumăĭ.

domăí [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~moí, (înv) dum~, ~ăní / Pzi: ~ésc, dómăi / E: ns cf srb dumati] (Îvp) 1-2 vi, vrr A șușoti (pe întuneric), punând la cale ceva. 3 vrr A se sfătui. 4 vi A spune ceva în taină. 5 vt A convinge pe cineva.

domăí (-ăi, -ít), vb.1. A discuta a sfătui, a dezbate. – 2. A pălăvrăgi. – Var. domoi, dumăi. Sl. (sb., rus.) dumati (Tiktin; Candrea); cf., sb., rus. duma „senat, dumă” › rom. dumă. Este evidentă încrucișarea cu mormăi, sau cel puțin o interpretare expresivă. De aceeași origine, duma, s. f. (în expresia a da duma „a mitui”), din țig. duma „cuvînt” (cf. Graur, BL, IV, 198; Juilland 164); semantismul presupune fazele „am vorbit cu el” › „l-am plătit”. Altă explicație mai puțin plauzibilă la Juilland.

dumăí, dumăiésc, vb. IV (reg.) a discuta, a conversa.

dómăĭ și -ésc V. dumăĭ.

dúmăĭ, dómăĭ și dómoĭ saŭ -ésc (vest) v. tr. și refl. (rus. dúmatĭ, a crede, a socoti, dúma, glnd. sfat, d. got. dôms, judecată; sîrb. dúmati). Vest. Mă sfătuĭesc, conversez.

Intrare: dumăi
dumăi
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
domoi
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: domăi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) domăi domăire domăit domăind singular plural
domăie domăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) domăi (să) domăi domăiam domăii domăisem
a II-a (tu) domăi (să) domăi domăiai domăiși domăiseși
a III-a (el, ea) domăie (să) domăie domăia domăi domăise
plural I (noi) domăim (să) domăim domăiam domăirăm domăiserăm, domăisem*
a II-a (voi) domăiți (să) domăiți domăiați domăirăți domăiserăți, domăiseți*
a III-a (ei, ele) domăie (să) domăie domăiau domăi domăiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) domăi domăire domăit domăind singular plural
domăiește domăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) domăiesc (să) domăiesc domăiam domăii domăisem
a II-a (tu) domăiești (să) domăiești domăiai domăiși domăiseși
a III-a (el, ea) domăiește (să) domăiască domăia domăi domăise
plural I (noi) domăim (să) domăim domăiam domăirăm domăiserăm, domăisem*
a II-a (voi) domăiți (să) domăiți domăiați domăirăți domăiserăți, domăiseți*
a III-a (ei, ele) domăiesc (să) domăiască domăiau domăi domăiseră
domăni
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
domoi
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)