DOLIHOCEFÁL, -Ă (DOLICOCEFÁL, -Ă) (< fr.; {s} gr. dolikhos „alungit” + kephale „cap”) adj., subst. (ANTROP.) 1. Adj., s. m. (Craniu) caracterizat prin alungire anteroposterioară (indice cefalic: 75-81). Se întâlnește la nordici, la unele populații mediteraneene și la unele grupe de negri. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are craniu d. (1).