dohotărie¹ sf [At: SCL, 1954, 27 / Pl: ~ii / E: dohotar + -ie] (Reg) 1 Meseria dohotarului. 2 Comerțul dohotarului.

dohotărie² sf [At: SCL 1954, 27 / Pl: ~ii / E: dohot + -ărie] Groapă sau loc unde se obține dohotul (1-2).

dohotăríe, dohotării, s.f. (reg.) Instalație prin care se obțineau uleiuri vegetale folosite la ungerea osiilor căruțelor. ■ (top.) Dohotării, fânațe în Dragomirești. – Din dohot + suf. -ărie (Frățilă).

dohotărie, dohotării, s.f. – (reg.) Instalație prin care se obțineau uleiuri vegetale folosite la ungerea osiilor căruțelor. ♦ (top.) Dohotării, fânațe în Dragomirești (Vișovan, 2005). – Din din dohot + suf. -ărie (Frățilă).