DOBORÎRE, doborîri, s. f. Acțiunea de a doborî și rezultatul ei. 1. Răsturnare la pămînt, prăvălire. Doborîrea copacilor. 2. Desființare, zdrobire, nimicire. Fără doborîrea prin revoluție a capitalismului și cucerirea puterii de către clasa muncitoare, problema națională nu poate fi rezolvată. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 42. Suferea și răbda, cu o credință nezdruncinată în doborîrea fascismului. CAMILAR, N. I 325.