Definiția cu ID-ul 950182:
Regionalisme / arhaisme
dobalău, s.n. – (reg.) Băț cu măciucă în vârf, folosit pentru a bate toba (Hotea, 2006). – Din dobă + suf. -lău.
dobalău, s.n. – (reg.) Băț cu măciucă în vârf, folosit pentru a bate toba (Hotea, 2006). – Din dobă + suf. -lău.