DOAR, DOARĂ adv. 1 ‡ Cumva, oare-cum ¶ 2 Oare? ~ nu știi? ce mă mai întrebi? Mai adesea precedat de au (👉 AU): au doară ei să fie de vină că nu știi de lumea asta nimic? (ISP.) ¶ 3 ‡ Dacă, dacă cumva: (mai adesea în întrebări indirecte): de să vor vătama vre-unele, sau doară vor și omorî pe vre-una (PRV.-MB.); și trimise corbul să vază doară au încetat apa (BIBL.); mai adesea precedat de au: pentru să-l cunoască giudețul au doară să face, au cu adevărat iaste nebun (PRV.-LP.) ¶ 4 Poate: nu știa cum s’o mai canonească, doar o face-o să-și ia lumea ’n cap (VLAH.); doară el va fi mai norocos decît cel mare (RET.); adesea repetat ~ ~ : alergară dinaintea fetei, doar doar or face-o să-i iubească (CAR.); doar azi, doar mîne și-a veni hăbăucul în fire (RET.) ¶ 5 Cel mult, atîta numai (că), numai: Ah! garafa pîntecoasă, doar de sfeșnic mai e bună (EMIN.); e ca vita, doar nu paște (PANN); doar glasul apelor sbuciumate răsună ca un bocet (VLAH.); căci nu doară de florile mărului era el zeu alergător (ISP.); uneori întărit prin numai: nu va putea să se mai apuce de cinstea ce au avut, doară numai în voia patriarhului (PRV.-MB.) ¶ 6 Tocmai: apoi de asta doar am venit la dumneata (GN.) ¶ 7 La drept vorbind, la urma urmelor, nu trebuie uitat că: că, de! era doar și el fecior de împărat (CAR.); bagă de seamă ce faci, că doară nu ești copil (RET.); d’apoi cine-i, dacă nu-i ea? că doar și eu am urechi (CRG.) ¶ 8 Nu e nici o teamă că: iaca mă duc, mă duc, doar nu dau Tatarii (ALECS.); spune-ne și nouă, că doar nu s’o face gaură în cer, dacă vom și noi (ISP.) ¶ 9 Într’o doară, numai așa, la întîmplare, pe nemerite: plecă într’o doară, ia așa peste cîmp unde o vor duce-o ochii (ISP.) ¶ 10 Fără doar și poate, fără nici o îndoială, mai mult ca sigur; fără a mai sta la îndoială, fără a se codi [lat. de-hora].