DIVIZÓR, -OÁRE (< fr., lat.) adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care divide, care împarte. ♦ (TEHN.) Cap d. = mecanism care servește pentru stabilirea pozițiilor unghiulare succesive ale unor piese în timpul prelucrării la mașini-unelte (ex. la prelucrarea roților dințate și a canelurilor prin divizare). 2. S. n. Număr întreg prin care se împarte exact exact un alt număr întreg. ◊ D. comun = număr care este divizor pentru două sau mai multe numere date. ◊ D. propriu = d. diferit de unu și de numărul însuși. ◊ D. al lui zero = element nenul al unui inel pentru care există un alt element nenul al inelului care, înmulțit cu primul, dă elementul nul pentru adunare. ♦ Împărțitor. 3. S. n. D. de frecvență = circuit electric folosit pentru obținerea la ieșirea sistemului a unui semnal de frecvență egală cu o fracțiune din frecvența semnalului de intrare. ◊ D. de tensiune = a) circuit electric constituit din elemente pasive (rezistoare, condensatoare) la ale căror borne se obține o tensiune electrică mai mică decât tensiunea aplicată la intrarea circuitului; b) aparat electric care conține un d. de tensiune (a), utilizat pentru obținerea la ieșire a unei fracțiuni determinate a tensiunii electrice aplicate la bornele de intrare.