* DIVIN adj. 1 Ce vine de la Dumnezcu, dumnezeesc, ceresc; ~a Providență, Pronia cerească; voința ~ă, voiența lui Dumnezeu ¶ 2 Ce se face pentru Dumnezeu: slujba ~ă ¶ 3 Ⓕ Minunat, încîntător, înzestrat cu însușiri mai presus decît ale tuturor de felul său: ai avut noroc să găsești o femeie ~ă (VLAH.) [fr.].