Definiția cu ID-ul 444615:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
divictar (divictari), s. m. – (Înv.) Dregător la Curtea Domnească, însărcinat cu păstrarea materialului domnitorului. Tc. divitdar (Șeineanu, III, 48). Sec. XVIII, înv.