* disuetúdine V. des-.

*desuetúdine f. (lat. de-suetúdo -údinis, d. de-suéscere, a dezvăța, a dezobișnui, care vine d. suus, al săŭ). Dezvăț, dezobișnuință, uĭtarea unuĭ obiceĭ, maĭ ales a uneĭ legĭ. A cădea în desuetudine, a fi dat uĭtăriĭ. – Și dis- (lat. dis-).

desuetudine, -ni.