2 definiții pentru disuasiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISUASIÚNE s. f. insistență (pe lângă cineva) pentru a-l face să-și schimbe hotărârea. ◊ ansamblu de mijloace militare destinate, prin puterea lor de distrugere, de a descuraja un eventual adversar să angajeze ostilitățile. (< fr. dissuasion)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

disuasiúne s. f. (sil. -su-a-), g.-d. art. disuasiúnii

Intrare: disuasiune
disuasiune substantiv feminin
  • silabație: -su-a- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disuasiune
  • disuasiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • disuasiuni
  • disuasiunii
plural
vocativ singular
plural