3 definiții pentru distructor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
distructor, ~oare smf, a [At: NEGULICI / V: des~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr destructeur] (Înv) 1-2 (Persoană) care distruge (1) Si: distructiv, distrugător, nimicitor.
distructor m. cel ce distruge.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*destructór, -óareadj. (lat. destructor). Care distruge: Scipione Emilianu fu destructoru Cartaginiĭ. – Și di- (it. distruttore).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: distructor
distructor substantiv masculin
| substantiv masculin (M1-oa) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)